Amy Blankenship, RK Melton
Translator: Valentin Ciontea
Copyright © 2012 Amy Blankenship
Ediția a II-a Publicată de TekTime
Toate drepturile rezervate.
Capitolul 1
Quinn Wilder se uită în jurul biroului lui Warren, fără să știe dacă aflarea persoanei care a fost în spatele crimelor va fi un lucru bun sau un lucru rău. Cea mai mare parte a zbierătelor s-a terminat... sau cel puțin așa spera el. Privi spre Kane, acum că vampirul își întorsese spatele către cameră. Kane nu se deranjase să se apere... Michael făcuse o treabă bună din asta pentru el.
Ar fi trebuit să fie supărat pe vampirul blond și ar trebui să-și ceară scuze imediat, dar în momentul acesta, tot ce simțea pentru Kane era o frică ciudată și, ca animal de pradă, nu-i plăcea acest sentiment.
Kane rânji în timp ce privea pe fereastră. Chiar ar trebui să dea volumul mai încet la ascultarea gândurilor altor oameni. Deci, jaguarii și pumele erau împreună din nou... a naibii mare afacere. Ce vroiau de la el, să danseze de bucurie? Ei bine, nu avea chef.
"Vampirii fără suflet ne depășesc cel puțin zece la unu. Dacă îmi amintesc corect, Devon a fost întotdeauna un luptător agresiv. Poate ar trebui să-l sunam și să-l punem să se întoarcă și să ne ajute.” Steven își dă cu părerea: "La viteza în care crește armata vampirilor, devine repede o bătălie pierdută. Dacă nu raliem o armată proprie, atunci am putea foarte bine să împachetăm și să plecăm naibii din Dodge.”
"Dacă familiile nu ar fi fost interzise una celeilalte de atâta amar de vreme, ați fi știut că în momentul ăsta Devon este ocupat să-și vâneze jumătatea șovăitoare în cealaltă jumătate a lumii", îi răspunse Kat lui Steven, uitându-se insistent la Quinn în acest timp.
"Sarcasm consemnat," surâse Steven. Fratele său mai mare a supărat-o pe Kat răpind-o. Privind înapoi la Quinn, se întrebă de ce fratele său nu spusese nimic despre cum i-a ajutat Dean cu vampirii din apropierea clubului. Având pe unul dintre cei căzuți de partea lor, era drept de laudă... nu ceva de păstrat secret.
Auzise despre ceilalți căzuți care au ajutat la găsirea partenerei lui Devon și a prietenei sale, dar acum că el plecase cu Devon și cele două fete, Dean era singurul lor atu. "Susțin moțiunea de a-l chema pe Devon înapoi acasă în speranța că cel căzut...care era numele lui?"
”Kriss”, îi spuse Kat.
"Dacă acest Kriss se va întoarce cu Devon, atunci vom fi egalat șansele deoarece avem deja aici pe unul dintre cei căzuți, care este dispus să ne ajute", a terminat Steven.
"Și cum exact presupuneți voi că îi vom aduce înapoi?" Întrebă Quinn privind spre Warren. "Știi cum reacționează bărbații speciei noastre când am găsit o parteneră. Singura cale prin care Devon se va întoarce este dacă partenera sa va fi cu el.”
"Iată o idee nouă pentru tine... Spune-i adevărul.” mârâi Kat uitându-se fix în ochii lui Quinn când acesta se întoarse pentru a o privi. Își ridică o sprânceană la el, apoi zâmbi cu satisfacție când acesta își smuci privirea în altă parte.
Quinn a tresărit în sinea sa ca reacție la acest ghimpe, dar nu a răspuns nimic.
Kane scoase o țigară din tabacheră și o aprinse. "Îndrăznesc să spun, tânăra domnișoară de printre noi are dreptate. Dacă vrei ca pisoii să se întoarcă, trebuie să-i atragi.”
”Desigur,” spuse Michael încercând să ușureze starea de spirit în cameră. "Voi pune un castron de smântână în fața ușii din spate și aștept acolo cu o plasă pentru fluturi."
Kane și Kat au surâs la imaginea lui Michael stând în întuneric, cu o plasă de fluturi în mâini, așteptând ca un pisoi nebănuitor să vină și să înceapă să lingă un castron cu smântână.
”Kriss chiar trebuie să se întoarcă,” admise în cele din urmă Kat. ”L-am văzut luptându-se și este echivalentul unei adevărate bombe nenorocite. Dar dacă l-am citit corect, nu se va întoarce fără Tabby.”
"Cum convingi un căzut să-și lase îndatoririle și să aleagă o parte într-un război?" Întrebă Steven.
”Nu-l convingi,” afirmă Michael. "Proscrișii sunt foarte rari. Singurii doi pe care i-am întâlnit vreodată sunt Dean și Kriss, și nu vrei să-l enervezi pe nici unul dintre ei.” Aruncă o privire spre Quinn, "Există oarecare șansă ca Dean să-i ceară lui Kriss să își reducă puțin concediul?"
Încă vreo câteva întrebări au mai fost puse din partea camerei aparținând jaguarilor, dar Kane simți fiori reci târându-se pe pielea sa în timp ce le bloca pe toate. Știa exact despre cine vorbeau. Dacă s-ar întoarce Kriss... atunci Tabatha l-ar urma.
Toți, cu excepția lui Michael, au tresărit când Kane se întoarse brusc și se uită spre ei.
"Războiul a început deja, așa că atunci când terminați să vă sărutați și să vă împăcați, poate vă puteți alătura vânătorii". A împins fereastra deschizând-o și a sărit afară, fără să îi pese că era la etajul al doilea. Pelerina sa lungă și neagră flutură în spatele lui, asemănător unor aripi întunecate, apoi dispăru în noapte.
Cum dispăru Kane, Michael își dădu ochii peste cap la ieșirea dramatică a prietenului său și se apropie să închidă fereastra. Toți ceilalți credeau despre Kane că ar fi aterizat pe pământ, dar el îl putea simți deasupra lor, pe acoperiș. Întâlnirea se desfășurase de fapt chiar mai bine decât ar fi crezut Michael.
Michael se întreba despre Kane dacă acesta și-a dat măcar seama ce făcuse atunci când el îi împinse Piatra Sângelui adânc în carne. Când și-a mușcat propria încheietură și a sângerat în rana lui Kane, o făcuse pentru două motive bine întemeiate. Unul a fost acela de a ajuta rana de înjunghiere să se vindece mai repede, dar cel de-al doilea motiv a fost pur egoist. Cu sângele său acum adânc în venele lui Kane, putea să urmărească fiecare mișcare a prietenului său.
Încă îl deranja cum Kane fusese în oraș de ceva timp și el nu știuse. Nici măcar nu îl căuta, deoarece îl crezuse mort. Dacă l-ar fi găsit puțin mai devreme...poate că ar fi putut opri această harababură înainte de a fi scăpat într-atât din mâinile obsedate de control ale lui Kane. Dar acum că îi dăduse sânge lui Kane, va fi chiar mai bine decât un dispozitiv de urmărire. Dacă s-a hotărât să fugă...Kane nu va ajunge departe.
"Nu văd de ce Kane are o astfel de atitudine rea în legătură cu asta, deoarece el este cel care a provocat explozia de vampiri din capul locului", a spus Nick din locul în care se sprijinea de ușă. Nu-l deranja să fie și Michael implicat, dar a te baza pe Kane era o idee proastă. Bărbatul nu părea foarte stabil.
”Ești doar supărat deoarece Kane a decis să nu fie dușmanul”, îi spuse Warren, deși nu era nici el prea fericit în ceea ce îl privește pe Kane. Dar nu avea de gând să aducă în discuție faptul cum Kane a pus la cale ca sora lui să fie răpită de Quinn... cel puțin nu până când avea o idee mai bună despre cât de sănătos era de fapt vampirul reînviat.
Michael începuse să îl susțină pe Kane, dar erau prea multe becuri pe care să calce și destulă vină cât să ajungă la toată lumea. Știa despre Kane că încă ascundea ceva de el și murea de curiozitate să afle ce anume era, înainte de a-i mânca prietenul de viu. Își dorea ca acesta să realizeze mai repede că nu mai era singur.
Pe de altă parte, Michael știa că trecuse printr-o experiență a cărei orori nu va fi niciodată capabil să o înțeleagă complet. Dacă s-ar confrunta cu aceeași situație, Michael nu era atât de sigur că ar putea să-și păstreze și el sănătatea psihică. Kane a fost trădat de unul dintre cei mai buni prieteni ai săi și condamnat la un exil veșnic, cu aproape nicio speranță de scăpare.
Ochii i se ațintiră spre fereastră, realizând că era o întrebare pe care uitase complet să o pună. Cum exact fusese eliberat Kane din mormânt?
*****
Kane măsura cu pasul