mâinile într-un gest indiferent.
- O, sunt sigură că domnul Marchant este bine. S-a retras acum un an când mama lui Cooper a murit. Era singur undeva pe lângă casa din Ghost Peak unde locuiește. Cred că a rămas blocat pe acoperiș. Vântul i-a dărâmat scara, sau ceva de genul ăsta. Noroc că avea la el telefonul mobil și l-a putut suna pe Cooper pentru ajutor.
Ghost Peak?1 Locul acesta părea interesant, așa că Amethyst spuse:
- Ce nume interesant. De ce este numit astfel?
- Se zvonește că acela este locul unde Easton Hill a cerut-o în căsătorie pe Marianne Trenton. În plus față de această pensiune, legenda spune că el bântuie acel loc în fiecare an în ziua în care a cerut-o în căsătorie.
Amethyst putea simți cum emoția începea să vibreze în interiorul ei. Auzise câteva povești cu fantome despre oraș. Acesta fusese și unul dintre motivele pentru care alesese să-și petreacă următoarea vacanță aici. Voia să o chestioneze pe Olivia ca să afle mai multe informații, dar se abținu.
- Oau, adevărat? Oare crezi că domnul Marchant mă va lăsa să mă plimb pe acolo?
Olivia încuviință din cap.
- Nu văd de ce nu. Îi place compania, mai ales că este mai tot timpul singur. În afară de Cooper, este doar el și golden retriever-ul său, Molly. Probabil că i-ar plăcea dacă i-ai face o vizită.
Amethyst nu își putea ascunde emoția și câteva întrebări îi ieșiră din gură într-un ritm rapid:
- Minunat. Crezi că aș putea să-i fac o vizită în seara aceasta? Crezi că ar trebui să îl sun înainte? Poți să îmi spui cum să ajung la Ghost Peak?
Un râs puternic umplu camera în timp ce Olivia se ținea cu mâna de piept.
- Nu, pur și simplu du-te! Cel mai probabil Cooper este încă acolo. Așteaptă o secundă și o să îți notez cum să ajungi acolo. Este un pic de mers până acolo, dar priveliștea este spectaculoasă și merită pe deplin.
Olivia continuă să scrie indicațiile detaliate. Plimbarea de mai devreme nu mersese așa cum intenționase inițial, dar uneori este mai bine să lași lucrurile să curgă de la sine. Cu ajutorul Oliviei, avea acum un punct de pornire pentru povestea ei. Poate putea chiar să își scurteze vizita și să se întoarcă mai repede acasă. Mama ei ar fi urmat-o oricum...
Avea să se ocupe de problema cu mama ei atunci când aceasta ar fi sosit. Nu avea de ce să se streseze acum. Erau lucruri mult mai importante de investigat și de explorat. Era pe cale să guste pentru prima dată din legenda lui Easton Hill. Abia aștepta să vadă locul unde se presupunea că a cerut-o în căsătorie pe soția lui, Marianne.
Olivia luă hârtia pe care scrisese instrucțiunile și i-o înmână lui Amethyst.
- Poftim. Mi-a făcut plăcere să te cunosc, Amethyst. Mult noroc!
Amethyst încuviință din cap și spuse:
- Mulțumesc pentru tot ajutorul. Îți doresc o după-amiază frumoasă.
Apoi se întoarse și părăsi pensiunea. Nimic nu se compară cu primul indiciu al unei povești care să-i facă sângele să clocotească de entuziasm; grăbind pasul, înaintă pe drumul pe care Olivia i-l notase pe foaie. Curând avea să înceapă să strângă detaliile despre fantoma acestui oraș și istoria sa bogată care l-a făcut să devină o legendă.
1 Ghost Peak – în traducere „Piscul Fantomei”
CAPITOLUL 4
Cooper tocmai ce terminase de pus scara la loc în magazie când o văzu pe Amethyst îndreptându-se spre casă. Se opri un minut pentru a aprecia cât de frumoasă părea cu vântul care îi flutura prin păr. Încercarea ei de a-l prinde la loc fusese în zadar din cauza vântului. Acum, mai multe șuvițe i se revărsau dezordonat, încadrându-i chipul, în timp ce urca scările care duceau la veranda din față. Oare ce o adusese aici? Poate că ea ar putea fi fata pe care spera că o va găsi într-o zi. Însă un lucru știa sigur: era mai mult decât pregătit să afle. În inima lui, Cooper simțea că Amethyst era specială.
Ajunsă pe trepte, Amethyst ciocăni la ușa din față. Tatăl lui, Roman Marchant, deschise ușa și o salută. În sfârșit, tatăl lui făcea totul corect și ar fi putut chiar să găsească o oarecare fericire în asta. Mama lui Cooper dusese o lungă luptă cu leucemia, iar în urmă cu un an pierduse această bătălie. Pierderea îl devastase pe tatăl său. Părul lui negru era acum brăzdat de fire argintii, iar în ochii săi albaștri se regăsea o tristețe care nu mai existase acolo înainte. Îi fusese foarte greu să meargă mai departe fără iubita sa soție. Noroc cu cel mai bun prieten al tatălui său, Nicholas Drake, care urma să vină în oraș pe perioada verii. După ce suferise un accident de muncă, Nicholas căuta un loc pentru a se putea relaxa și recupera, iar North Point era un loc la fel de bun ca oricare altul. Ar trebui să sosească în curând.
Cooper se duse la ușa din spate și intră în casă. Străbătu bucătăria și se îndreptă spre partea din față a casei unde, pe măsură ce se apropia, îl putea auzi pe tatăl său spunând:
- Nu, este în regulă. Te rog să intri. Nu avem foarte mulți vizitatori aici, și cu siguranță nu atât de încântători ca tine.
Cooper luă asta ca pe o invitație de a intra în cameră:
- Cine este, tată?
Roman își duse mâna la piept mimând o sperietură.
- Cooper, nu ar trebui să te furișezi așa pe la spatele unui om în vârstă. Ai fi putut să îmi provoci un atac de cord.
Cooper își roti ochii ignorând încercarea de a glumi a tatălui său.
- Sunt sigur că ai fi foarte bine, tată. Apoi își roti repede privirea spre Amethyst. În plus, ești departe de a fi bătrân, continuă el.
Ea începu să își miște picioarele în timp ce privea la schimbul de replici al celor doi. Cooper o considera absolut adorabilă în timp ce o privea mușcându-și ușor buza de jos.
- Bună, Amethyst, ce faci aici? spuse el, făcând-o să îl privească.
- Ooo, speram să pot arunca o privire în jurul insulei Ghost Peak. Firește, mă întrebam dacă m-ai putea îndruma.
Tatăl său se alătură conversației cu o privire confuză:
- Nu știam că voi doi vă cunoașteți.
Cooper se întoarse spre tatăl său și spuse:
- Amethyst stă la pensiune. Ne-am întâlnit mai devreme, azi, când s-a cazat.
Roman îi zâmbi fericit lui Amethyst, mândria răzbătând în ochii lui.
- Ai gusturi excelente, draga mea. Pensiunea Trenton-Hill este cel mai bun loc de cazare din Michigan.
Cooper râse la îngâmfarea tatălui său.
- Este doar o idee preconcepută pentru că se află în familia noastră de generații întregi.
Amethyst îl aprobă din cap.
- Nu îl condamn. Și eu aș fi în extaz dacă familia mea ar avea o istorie așa de bogată. Este cu adevărat o pensiune frumoasă. Am călătorit în foarte multe locuri. Unele chiar exotice, însă pensiunea voastră se numără printre favoritele mele.
Roman îi aruncă lui Amethyst o privire nedumerită.
- Ești prea tânără pentru a fi călătorit atât de mult. Cu ce se ocupă familia ta?
Lui Amethyst nu îi plăcea când oamenii făceau remarci cu privire