Hai să lăsăm harabagiul și să ne suim într-o sanie de birjă.
Pungescu: Fie ș-așa… hait… vină și tu, neamțule, cu noi.
Neamțul: No gut… maine heren.
(Bondici, Pungescu și Neamțul cu orgă intră pe la barieră. Slujitorul îi oprește.)
Slujitorul: Cum îi numele d-voastră, domnilor?
Bondici: D-lui îi spătarul Hațmațuchi, și eu aga Crastavețovici: amândoi cu șezutul și cu avutul în Focșani… Cât pentru d-lui neamțul, îi vestitul baron fon Șonțberg, care vine de la Podul-Iloaiei ca să deie concerturi instrumentale în folosul său. Drept care avem cinste a ne închina d-tale cu tot respectul, noi, sus-pomeniții și jos-iscăliții: spătarul Hațmațuchi, i aga Crastavețovici, i baron fon Șoacățenberg. (Se închină și vine în fața scenei.) Zi cruce-ajută și dă înainte la catastih dacă poți, cenușerule.
(Slujitorul rămâne încremenit și șuieră de mirare. Neamțul începe a cânta din orgă și se trage în fund lângă trăsură, Bondici și Pungescu vin în fața scenei.)
Pungescu: Ha, ha, ha!… repede mi-l luași pe bietul dorobanț, nene…
Bondici: Nume vroia? nume i-am dat. Să se sature.
Guguliță: Îra!… Iaca un minavet de canari, cum vreau eu. (Aleargă lângă neamț, împreună cu feciorul și cu țiganca.)
Bondici: Iaca neamțul dracului!… nici n-a apucat a intra în Iași și a și început a rupe urechile ieșenilor. Nu-i destul că ne-a asurzit pe noi în harabaua cea jidovească, de la Roman, și tot drumul!… Ia să vezi cum o să-mi gologănească sinpatrioții!… Păcat numai că n-are vro momiță sau vrun urs, că s-ar face stup de bani.
Pungescu: Ce spui, vere?… care vrea să zică… dobitoacele aci în Iași?…
Bondici: Hai, hai!…
Pungescu: Apoi dar… ne-am sfințitără noi doi?…
Bondici: Niboisa, fricosule… nu mi te da, păcătosule… dar, ia lasă vorba asta… să venim la treaba noastră. Am scăpat din Focșani cum am putut… cu nepus în masă… că de punea mâna ispravnicul pe noi, ne trântea poate la gros…
Pungescu: Vrei să zici la pușcărie.
Bondici: Și asta din pricina ta; dacă ești prost și lași să te prindă la cărți cu mâța-n sac?…
Pungescu: Ce pisică-n sac, neneo? vina mea-i dacă s-a găsitără alt cartofor mai țeapăn decât mine și m-a zăritără când am tras pă riga de desubtul cărților?
Bondici: În sfârșit, ce-a fost s-a trecut… am scăpat de-acolo; acum ne rămâne să ne păzim aici vro câtăva vreme, păn’ ce s-o face lucru mușama… De aceea trebuie mai întâi să ne prefacem numele; să le mai lungim. Tu te-i chema de azi înainte Pungescovici și eu Bondicescu.
Pungescu: Ei ș-apoi!… despre trai cum a s-o ducem?… că numai cu escu șu cu ovici, tot covrigi, tot spanac.
Bondici: Despre trai?… helbet!… feți logofeți de soiul nostru, cu meseria stosului și a bancului, nu pier în Iași.
Pungescu: Se poate, nenișorule… dar mai bine m-aș închiorchioșa eu în București.
Bondici: Pentru ce, neică?
Pungescu: Pentru ce?…
De-ai umbla întreaga lume;
De-ai călca pe rând anume:
Țara englezească,
Țara franțuzească,
Țara spaniolească,
Nemțească, leșască,
Italienească,
Păn’ și cea grecească,
N-ai găsi chiar într-o mie
Așa târg vestit să fie,
Pentru boscărie,
Pentru stosărie,
Pentru coțcărie,
Matrapazlărie,
Și rușfetărie
Și potlogărie!
Bondici: Nu zic ba, neiculiță, dar apoi și târgul nostru… când ai ști. (Caută împrejur.)
Pungescu: Spune, că nu ne aude nime.
Bondici: Iașul nostru-i chiar de gemene cu Bucureștiul vostru.
Pungescu (cu bucurie): Aoleo!
Bondici: Ce-ți spun eu.
Pungescu: Care vrea să zică… de-om lua treaba de la mertepea ș-aci, am înfundatără pă dracu?
Bondici: Ba încă și pe tată-său… c-apoi vezi tu, neiculiță… viața-i un stos de la început păn’ la sfârșit, și lumea o masă de cărți. Tot meșteșugul îi să pontarisești la vreme și să găsești ruteua norocului, ca să faci roi…
Pungescu: Prea bine… dar dacă ai goană dă fante?
Bondici: Furi o carte, ș-așa îți dregi bosuiocul.
Bondici
Neneo, mă crede, viața-i un stos;
Lumea o masă cu postav verde.
Tot meșteșugu-i de-a juca gros;
De-a punta bine și… de-a nu pierde!
Pungescu: Ei, apoi halal de mine.
Bondici
Halal de tine dacă vei ști
Să-ți spoiești bine fruntea, obrazu,
Și, fără frică de-a te roși,
Să faci transporturi… cu cinsteamazu!
(Împreună.)
Halal de tine dacă vei ști
ș.c.l. ș.c.l.
Scena III
Cei dinainte, Chirița, Aristița, Calipsița
Chirița: Of!… îmi vin istericale grecești!… am alergat pin toate crâșmele, și surugiii… tufă… Of! cine mi-o zis să mă pornesc eu de la Bârzoieni?…
Aristița: Neneacă… nu te tulbura, că iar te-a durea rastul.
Chirița: Cum să nu mă tulbur, Aristițo dragă… dacă m-o lăsat în mijlocul drumului, cu cățel… cu… Ce-o să facem acum?…
Bondici (în parte): O neneacă cu două fete… (Încet, lui Pungescu.) Aține-te, muntene, c-aici-i pe treabă…
Pungescu (scoțând repede o pereche de cărți, taie repede un stos): Pă trebuliță?… hareci!… stos!…
Chirița (cu deznădăjduire): Și nici un bărbat… nime ca să ne vie într-agiutor… Îmi vine să mă trântesc la pământ, ca jidanii.
Bondici: Un bărbat!… iată-mă-s… poruncă. (Înaintează spre Chirița.)
Chirița: Ce-mi văzură urechile și ce-mi auziră ochii!… Slavă ție, Doamne,