Peatra din casă. Vasile Alecsandri

      Scena VII

      Marghiolița, Leonil (intră prin fund pe furiș, se apropie de Marghiolița ș-o sărută pe umăr).

      Leonil: (sărutând-o) Tra, la, la.

      Marghiolița: (spărietă, țipă și fuge în odaia din stânga).

      Leonil: (alergând după ea) Stăi verișorică, că eu sînt… Leonil, verișorul matale cel drăgălaș.

      Marghiolița: (din întru) Fugi, obraznicule, că m-ai spăriet.

      Leonil: (voind să deschidă ușa) Te-am spăriet. Apoi dar deschide-mi ca să viu să-ți descânt de spaimă.

      Marghiolița: (țiind ușa) Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pană nu vine neneaca ca să te dee de urechi afară.

      Leonil: Am mai pățit-o și altă dată… Nu-mi pasă, măcar să-mi și rupă urechile… Mă jertfesc pentru mata! (trage de ușă).

      Marghiolița: Da lasă ușa în pace, nebunule.

      Leonil: Ba nu… am s-o scot din țițîni, cum m-ai scos și mata din sărite.

      Marghiolița: Apoi cearcă, de vrei să vezi pe dracu.

      Leonil: Dar… vreu să-l văd cu coarnele în papiliote, și să-l sărut și să-i spun că-l iubesc peste măsură.

      Marghiolița: Ha, ha, ha, cât îi de obraznic!