Rodrigo Castillo

Sombra roja


Скачать книгу

      camas de hilos atraviesan su cielo, en mi jardín no faltan pájaros.

      Acaricio un venado y sus ojos son una tristeza ovalada.

      Tengo puesto un vestido de cuadritos

      y dos cangrejos pellizcan mis senos de niña,

      no sonrío, estoy parada como un poste.

      Tengo ocho años y mi cuerpo es una casa, que recuerda su casa.

       Dada

      Pa ñanda niniá’ luguiaa

      xa badudxaapa’ huiini’ nayati guielú,

      niziee’: ti chalupa stibe,

      ti duubi’ nutiee sica ti pe’pe’ yaase’,

      chupa neza guelaguidi ñapa ebiá naguchi ruzaani’

      ne dxiña biadxi dondo ñó guenda stibe xa’na’ ti yaga bioongo’.

      Nuzuguaa’ jmá guie’ xtiá ne guie’ daana’ ra lidxibe,

      nga nga ñaca xpidaanibe

      ti guirá ni ñuuya’ laabe

      ñanaxhii gupa naxhi cayale gasi guidiladibe.

       Dada

      Si yo pudiera ir al mercado

      con la niña de los ojos pálidos,

      le compraría: un juego de lotería,

      una pluma del color del jicaco oscuro,

      unas sandalias con hebillas doradas

      y para que su nahual comiera bajo una ceiba,

      la espesura ácida de las ciruelas.

      Tapizaría su casa con manojos de albahaca y cordoncillo,

      ese sería su huipil

      y todo aquel que la mirara

      la quisiera por el rocío permanente de su cuerpo.

       Ra ruzulú guidxilayú

      Gucanu jlaza diuxi,

      guie’, bidxiña ne migu

      gucanu yaga gucheza bele,

      bacaanda’ ne libana guní’ bixhoze bidanu.

      Biabanu ndaani’ gui’xi’

      gubidxa bitiidi’ baxa sti’ ladxido’no,

       gucanu pumpu ¡au!

      gucanu nisa ¡au!.

      Yanna nacanu dé biaana

      xa’na’ guisu guidxilayú

       Origen

      Fuimos escama de Dios,

      flor, venado y mono.

      Fuimos la tea que partió el rayo

      y el sueño que contaron nuestros abuelos.

      Caímos en el monte

      y el sol nos atravesó con su flecha,

      fuimos cántaro¡au!,

      fuimos agua ¡au!.

      Ahora somos ceniza

      bajo la olla del mundo.

       Diidxa’ ne guenda

      Guyuu tu gucua nisa dondo bi’na’ guidila’du’,

      tu guzá de íque de ñeeu

      ne qui nuxhalelu ti ñunibia’ xtuxhu gubidxa.

      Guyuu tu gudxiru lu guendaró

      ne qui niná ñe’ dxuladi male ne cuba ladxi guenda.

      Guyuu tu bigaanda ti pumpu nalaa xa’na li’dxu’

      ne qui niná ñuni saa.

      Qui ganna ca binni huati pa ti guie’ biaba layú

      guie’ ru’ laa dxi gáti’.

       Tradición

      Hubo quien probó el mosto de tu piel,

      te caminó de la cabeza a los pies sin abrir los ojos

      para no descubrir el resplandor del sol.

      Hubo quien sólo pellizcó la comida

      y no quiso beber el chocolate de los compadres

      y el pozol de semilla de mamey.

      Hubo quien colgó en la puerta de tu casa una olla rota

      y no quiso pagar la fiesta.

      No supieron los tontos que una flor caída al suelo

      sigue siendo flor hasta su muerte.

       Ni guicaa T. S. Elliot

      Ndaani’ batanaya’ gule jmá guie’ naxiñá’ rini

      ziula’ ne sicarú,

      qui zanda gusiaanda’ dxiibi guxhanécabe naa guirá ni gule niá’.

      Guzaya’ xadxí ne batanaya’

      bitiide’ guidilade’ ra dxá’ beñe

      ne ndaani’ guielua’ bidxá yuxi nuí.

      Gula’quicabe láya’ Mudubina

      purti’ gule’ luguiá nisa.

      Guriá yaachi naxí gudó yaa’ ti beenda’ cayacaxiiñi’ naa

      ne guca’ Tiresias biníte’ guielua’,

      qui niquiiñe’ guni’xhí’ ora guzaya’ stube ndaani’ ca dxí ma gusi.

      ¿Guná nga ni bisanané binniguenda laanu?, ¿xí yuxi guie

      bisaananécabe laanu?

      Ca xiiñe’ zutiipica’ diidxa’ guní’ jñiaaca’ne zazarendaca’

      sica ti mani’ ripapa ndaani’ guí’xhi’, ne guiruti zanna tu laaca’.

      Guirá beeu nuá’ neza guete’

      balaaga riza lú nisa cá tini, ni rini’ xcaanda’ guielua’ pe’pe’ yaase’.

      Zabigueta’ zigucaaxiee xquidxe’,

      ziguyaa xtube xa’na’ ti baca’nda’ ziña,

      chupa bladu’ guendaró ziaa’ zitagua’.

      Zadide’ laaga’ neza luguiaa, ni bi yooxho’ qui zucueeza naa, zindaaya’ ra nuu jñiaa biida’ ante guiruche guirá beleguí.

      Zaca’ xti bieque xa badudxaapa’ huiini’

      ni riba’quicabe guie’ bacuá íque laga,

      xa ba’du’ ruuna niidxi sti guie’

      zabigueta’ xquidxe’ ziaa’ si gusianda’ guie lúa’.

       Para T. S. Elliot

      De mis manos crecieron flores rojas

      largas